"Cai", "c-ai"

FORUMUL OREI DE LIMBA ROMÂNĂ  JOCURI LITERARE ŞI LINGVISTICE

---

1. Cai se scrie astfel pentru că este un singur cuvânt: pluralul substantivului cal:

• Pe câmp aleargă o herghelie de cai.

2. C-ai (scris cu cratimă) reprezintă două cuvinte care se rostesc într-o silabă:

• c- (că) - conjuncţie căreia i-a dispărut vocala, datorită tempoului rapid al vorbirii;
• ai - forma de persoana a II-a, singular a verbului auxiliar a avea, cu care se construieşte indicativul, perfect compus (ai venit) şi condiţionalul-optativ, prezent şi perfect (ai mânca, ai fi putut).

Exemple:

• Bine c-ai venit!
• Crezi c-ai mânca un măr?
• Cred c-ai fi putut să participi şi tu...

Dacă ai înţeles, dă un test aici.

"Aţi" şi "a-ţi"

1. Aţi (formă prescurtată de la aveţi) se scrie astfel pentră că este un singur cuvânt. El este verb auxiliar care serveşte la formarea:

• indicativului, perfect compus (aţi învăţat, aţi ales, aţi cules): Voi aţi învăţat bine în acest semestru. Aţi ales până aţi cules!
• condiţionalului-optativ (aţi mânca, aţi fi avut, aţi fi învăţat): Aţi mânca un măr? Aţi fi avut rezultate bune dacă aţi fi învăţat.

2. A-ţi, scris cu cratimă, reprezintă două cuvinte care se rostesc într-o singură silabă:

• a - prepoziţie cu care se formează infinitivul (a  mulţumi, a fi amintit);
• -ţi - pronume personal, formă neaccentuată, persoana a II-a, singular, dativ).

Exemple:
A venit pentru a-ţi mulţumi.
Nu era indicat a-ţi fi amintit trecutul.

Dacă ai înţeles, dă un test aici.

"Al" şi "a-l"

1. Al este un cuvânt.
Ca parte de vorbire este articol posesiv-genitival:
Acest caiet este al meu.
Un copil al vecinului se joacă în curte.
Eu locuiesc la etajul al treilea.
2. A-l, scris cu cratimă, reprezintă două cuvinte care se rostesc într-o singură silabă: a (prepoziţie cu care se formează infinitivul: a revedea, a asculta) şi -l (pronume personal, formă neaccentuată):
Am avut bucuria de a-l revedea.
Este o plăcere a-l asculta cântând.

Dacă ai înţeles, dă un test aici.

"Ai" şi "a-i"

1. Ai se scrie într-un cuvânt când este:

• verb predicativ (a avea, a poseda): Tu ai o carte.
• verb auxiliar care serveşte la formarea:
• indicativului perfect compus: Tu ai fost la şcoală.
• indicativului, viitor popular: Desigur că ai să reuşeşti.
• condiţionalului-optativ: Tu ai mânca un măr.
• articol genitival-posesiv: Doi copii ai vecinului se joacă. I-am văzut pe ai tăi la gară.
• interjecţie: Ai, ai! Ce de necazuri!

2. A-i se scrie cu cratimă deoarece indică două cuvinte care se rostesc într-o singură silabă: a (prepoziţie cu care se formează infinitivul: a răspunde, a duce, a spune etc.) şi i (pronume personal, formă neaccentuată).

• Pleacă fără a-i răspunde.
• Încerca a-i duce cu vorba.
• Dorea a-i spune ceva.

Dă o dictare online.

Fi în siguranţă! (sic!)

Pe un site cu oarece pretenţii am găsit o greşeală elementară:
Fi în siguranţă!
Forma corectă a verbului a fi la imperativ afirmativ, persoana a II-a, singular este fii.
Prin urmare, enunţul corect arată aşa:
Fii în siguranţă!
Site-ul cu pricina este www.mercador.ro.

Nu se pune virgulă după conjuncţia "însă"

Însă este o conjuncţie adversativă. Atunci când leagă două propoziţii aflate în raport de coordonare adversativă, se pune virgulă înaintea ei, adică între cele două propoziţii. De exemplu:
Se răcoreşte la sfârşitul săptămânii, însă de luni revine canicula.
Omul s-a născut liber, însă pretutindeni este în lanţuri.
Când apare în interiorul unei propoziţii conjuncţia însă nu se izolează prin virgulă. De exemplu:
Există însă persoane foarte cultivate care nu ştiu asta.
Nu se justifică în niciun fel punerea virgulei după conjuncţia însă. Este o greşeală. Cu toate acestea, jurnalista Delia Pătru de la ziarul local Gazeta de Sud repetă cu obstinaţie această greşeală în articolul Cel mai singur om de pe Terra:
Însă, acest om nu este prima fiinţă umană care are neşansa de a fi singurul şi ultimul reprezentant al tribului său.
Însă, particularitatea individului din Brazilia nu este durata perioadei de solitudine şi nici dorinţa sa de a nu fi găsit.
Însă, indigenul solitar a supravieţuit, iar acum are la dispoziţie o zonă de 31 de kilometri pătraţi protejată prin lege.

Numele disciplinelor de învăţământ se scriu cu literă mică

Citez din DOOM2:

Nu ni se mai pare necesară în momentul de faţă reluarea regulilor, încetăţenite de multă vreme în limba română, potrivit cărora se scriu cu literă mică substantivele comune care denumesc popoare, zilele săptămânii şi lunile anului şi disciplinele de învăţământ (care în unele limbi se scriu cu literă mare).

Prin urmare, nu de ieri, de azi, ci "de multă vreme" substantivele care denumesc discipline de învăţământ se scriu cu literă mică.

Nu ştiu însă, se pare, acest lucru cei mai buni profesori de limba română din ţară, adică cei care elaborează documentele oficiale ale statului în domeniul învăţământului. Pentru că, atât în Programa de examen pentru bacalaureatul 2011, cât şi în documentul care conţine modelele de subiecte găsim scris peste tot Limba şi literatura română, în loc de limba şi literatura română.

Culmea ridicolului este atinsă pe ultima pagină a Programei..., unde elevii sunt mai întâi avertizaţi foarte serios să respecte cu stricteţe normele din DOOM2, iar la distanţă de câteva rânduri, aceste norme sunt încălcate cu inconştienţă chiar de cei care cer respectarea lor. Iată dovada:

Prin urmare, cerem elevilor să respecte regulile, dar noi înşine, profesorii lor, nu le cunoaştem!