Înainte de a citi explicația, dă un test aici: TESTE ONLINE LA LIMBA ROMÂNĂ.
Verbul „a contrazice” s-a format prin compunere savantă din elementul de compunere „contra-” și verbul „a zice”, după modelul francez „contredire”. Prin urmare, formele sale de imperativ sunt asemănătoare cu cele ale verbului „a zice”.
La persoana a II-a singular, afirmativ, spunem „contrazi!”, la fel ca „zi!”.
La persoana a II-a singular, afirmativ, spunem „contrazi!”, la fel ca „zi!”.
Corect este: „Contrazi-l, dacă poți!”, sau „Contrazi-mă!”
Forma de persoana a II-a singular, negativ este „nu contrazice!”. Ea are în componență, după negația „nu”, forma de infinitiv, „a contrazice”, (fără prepoziție, desigur). În consecință, vom spune corect „Nu îl contrazice!” sau
„Nu mă contrazice!”.
Formele de persoana a II-a plural sunt identice cu cele de indicativ prezent. Așadar, indicativ: „voi contraziceți”; imperativ afirmativ: „contraziceți!” („Contraziceți-mă!”, sau „Contraziceți-l!”).
Imperativul negativ se construiește cu forma de afirmativ precedată de negație: „nu contraziceți!” („Nu mă contraziceți!”, „Nu îl contraziceți!” etc.).
Forma de persoana a II-a singular, negativ este „nu contrazice!”. Ea are în componență, după negația „nu”, forma de infinitiv, „a contrazice”, (fără prepoziție, desigur). În consecință, vom spune corect „Nu îl contrazice!” sau
„Nu mă contrazice!”.
Formele de persoana a II-a plural sunt identice cu cele de indicativ prezent. Așadar, indicativ: „voi contraziceți”; imperativ afirmativ: „contraziceți!” („Contraziceți-mă!”, sau „Contraziceți-l!”).
Imperativul negativ se construiește cu forma de afirmativ precedată de negație: „nu contraziceți!” („Nu mă contraziceți!”, „Nu îl contraziceți!” etc.).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu