Acordul predicatului cu subiectul

Am găsit pe un site o greşeală gravă de acord, cauzată de lungimea şi prolixitatea enunţului. Autorul îşi începe enunţul cu subiectul, apoi, până să adauge şi predicatul, introduce atâtea cuvinte între ele, încât uită de unde a plecat.
Iată citatul:
Prezența rachetelor americane (așa-zișii ”interceptori” sunt, practic, rachete, să nu ne ascundem după cuvinte), a bazelor și trupelor americane pe teritoriul țării noastre au nevoie de un nivel ridicat de stabilitatea politică și, implicit, economică.
Este evident că subiectului prezenţa ( exprimat prin substantiv la numărul singular) îi corespunde un predicat exprimat printr-un verb la persoana III, singular, adică are, nu au, cum scrie autorul, luat de valul genitivelor plural pe care le înşiră cu prea multă hărnicie ( rachetelor, bazelor, trupelor ).
Prin urmare corect este:
Prezenţa rachetelor americane (...) are nevoie de...
Greşeala aparţine lui Mihai Goţiu şi o găsiţi în articolul  A avea sau nu scut american. O problemă de bărbăţie. Şi o decizie istorică .