Dictare

Când se scrie "căi", când se scrie "că-i"

2012-02-11T11:52:00.001+02:00

FORUMUL OREI DE LIMBA ROMÂNĂ JOCURI LITERARE ŞI LINGVISTICE

1. Căi se scrie fără cratimă pentru că este un singur cuvânt. El poate fi:

substantiv comun, feminin, plural, nearticulat: Merge pe căi ocolite.
verb - a se căi (a-şi recunoaşte greşeala, a regreta): El se căi imediat după ce săvârşi fapta cea urâtă.

2. Că-i se scrie astfel (cu cratimă), deoarece sunt două cuvinte care se rostesc împreună, într-o singură silabă:

că - conjuncţie; i - verb, forma populară a verbului "a fi", indicativ, prezent, persoana III, singular: El îşi închipuie că-i deştept.
că - conjuncţie; i - pronume personal, formă neaccentuată, persoana III, singular, cazul D: Nici că-i pasă de ce se întâmplă.

Dacă ai reţinut, dă un test aici.

"Cai", "c-ai"

2011-12-13T01:12:00.002+02:00

FORUMUL OREI DE LIMBA ROMÂNĂ JOCURI LITERARE ŞI LINGVISTICE

1. Cai se scrie astfel pentru că este un singur cuvânt: pluralul substantivului cal:

Pe câmp aleargă o herghelie de cai.

2. C-ai (scris cu cratimă) reprezintă două cuvinte care se rostesc într-o silabă:

c- (că) - conjuncţie căreia i-a dispărut vocala, datorită tempoului rapid al vorbirii;
ai - forma de persoana a II-a, singular a verbului auxiliar a avea, cu care se construieşte indicativul, perfect compus (ai venit) şi condiţionalul-optativ, prezent şi perfect (ai mânca, ai fi putut).

Exemple:

Bine c-ai venit!
Crezi c-ai mânca un măr?
Cred c-ai fi putut să participi şi tu...

Dacă ai înţeles, dă un test aici.

"Aţi" şi "a-ţi"

2011-12-11T23:17:00.003+02:00

1. Aţi (formă prescurtată de la aveţi) se scrie astfel pentră că este un singur cuvânt. El este verb auxiliar care serveşte la formarea:

indicativului, perfect compus (aţi învăţat, aţi ales, aţi cules): Voi aţi învăţat bine în acest semestru. Aţi ales până aţi cules!
condiţionalului-optativ (aţi mânca, aţi fi avut, aţi fi învăţat): Aţi mânca un măr? Aţi fi avut rezultate bune dacă aţi fi învăţat.

2. A-ţi, scris cu cratimă, reprezintă două cuvinte care se rostesc într-o singură silabă:

a - prepoziţie cu care se formează infinitivul (a mulţumi, a fi amintit);
-ţi - pronume personal, formă neaccentuată, persoana a II-a, singular, dativ).

Exemple:
A venit pentru a-ţi mulţumi.
Nu era indicat a-ţi fi amintit trecutul.

Dacă ai înţeles, dă un test aici.

"Al" şi "a-l"

2011-12-09T23:17:00.001+02:00

1. Al este un cuvânt.
Ca parte de vorbire este articol posesiv-genitival:
Acest caiet este al meu.
Un copil al vecinului se joacă în curte.
Eu locuiesc la etajul al treilea.
2. A-l, scris cu cratimă, reprezintă două cuvinte care se rostesc într-o singură silabă: a (prepoziţie cu care se formează infinitivul: a revedea, a asculta) şi -l (pronume personal, formă neaccentuată):
Am avut bucuria de a-l revedea.
Este o plăcere a-l asculta cântând.

Dacă ai înţeles, dă un test aici.

"Ai" şi "a-i"

2011-12-08T23:49:00.001+02:00

1. Ai se scrie într-un cuvânt când este:

verb predicativ (a avea, a poseda): Tu ai o carte.
verb auxiliar care serveşte la formarea:

indicativului perfect compus: Tu ai fost la şcoală.
indicativului, viitor popular: Desigur că ai să reuşeşti.
condiţionalului-optativ: Tu ai mânca un măr.

articol genitival-posesiv: Doi copii ai vecinului se joacă. I-am văzut pe ai tăi la gară.
interjecţie: Ai, ai! Ce de necazuri!

2. A-i se scrie cu cratimă deoarece indică două cuvinte care se rostesc într-o singură silabă: a (prepoziţie cu care se formează infinitivul: a răspunde, a duce, a spune etc.) şi i (pronume personal, formă neaccentuată).

Pleacă fără a-i răspunde.
Încerca a-i duce cu vorba.
Dorea a-i spune ceva.

Dă o dictare online.

Fi în siguranţă! (sic!)

2011-08-08T21:17:00.000+03:00

Pe un site cu oarece pretenţii am găsit o greşeală elementară:
Fi în siguranţă!
Forma corectă a verbului a fi la imperativ afirmativ, persoana a II-a, singular este fii.
Prin urmare, enunţul corect arată aşa:
Fii în siguranţă!
Site-ul cu pricina este www.mercador.ro.

Nu se pune virgulă după conjuncţia "însă"

2011-08-06T23:14:00.000+03:00

Însă este o conjuncţie adversativă. Atunci când leagă două propoziţii aflate în raport de coordonare adversativă, se pune virgulă înaintea ei, adică între cele două propoziţii. De exemplu:
Se răcoreşte la sfârşitul săptămânii, însă de luni revine canicula.
Omul s-a născut liber, însă pretutindeni este în lanţuri.
Când apare în interiorul unei propoziţii conjuncţia însă nu se izolează prin virgulă. De exemplu:
Există însă persoane foarte cultivate care nu ştiu asta.
Nu se justifică în niciun fel punerea virgulei după conjuncţia însă. Este o greşeală. Cu toate acestea, jurnalista Delia Pătru de la ziarul local Gazeta de Sud repetă cu obstinaţie această greşeală în articolul Cel mai singur om de pe Terra:
Însă, acest om nu este prima fiinţă umană care are neşansa de a fi singurul şi ultimul reprezentant al tribului său.
Însă, particularitatea individului din Brazilia nu este durata perioadei de solitudine şi nici dorinţa sa de a nu fi găsit.
Însă, indigenul solitar a supravieţuit, iar acum are la dispoziţie o zonă de 31 de kilometri pătraţi protejată prin lege.

Numele disciplinelor de învăţământ se scriu cu literă mică

2011-06-24T01:01:00.003+03:00

Citez din DOOM2:

Nu ni se mai pare necesară în momentul de faţă reluarea regulilor, încetăţenite de multă vreme în limba română, potrivit cărora se scriu cu literă mică substantivele comune care denumesc popoare, zilele săptămânii şi lunile anului şi disciplinele de învăţământ (care în unele limbi se scriu cu literă mare).

Prin urmare, nu de ieri, de azi, ci "de multă vreme" substantivele care denumesc discipline de învăţământ se scriu cu literă mică.

Nu ştiu însă, se pare, acest lucru cei mai buni profesori de limba română din ţară, adică cei care elaborează documentele oficiale ale statului în domeniul învăţământului. Pentru că, atât în Programa de examen pentru bacalaureatul 2011, cât şi în documentul care conţine modelele de subiecte găsim scris peste tot Limba şi literatura română, în loc de limba şi literatura română.

Culmea ridicolului este atinsă pe ultima pagină a Programei..., unde elevii sunt mai întâi avertizaţi foarte serios să respecte cu stricteţe normele din DOOM2, iar la distanţă de câteva rânduri, aceste norme sunt încălcate cu inconştienţă chiar de cei care cer respectarea lor. Iată dovada:

Prin urmare, cerem elevilor să respecte regulile, dar noi înşine, profesorii lor, nu le cunoaştem!

Când se scrie "ceai", când se scrie "ce-ai"?

2010-03-23T08:58:00.000+02:00

1. Se scrie ceai când este vorba despre un singur cuvânt şi anume un substantiv.

Conform DEX:

CEAI, (1) s.m., (2, 3, 4) ceaiuri, s.n. 1. S.m. Arbust exotic cultivat pentru frunzele lui care, uscate, sunt folosite pentru prepararea unei băuturi cu efect excitant (Thea sinensis); p. rest. frunzele (uscate ale) acestui arbust. 2. S.n. (De obicei urmat de determinări care arată felul) Băutură obținută prin macerația, infuzia sau decocția frunzelor de ceai (1) sau a unor plante medicinale. 3. S.m. Timpul, masa (de dimineață) la care se bea ceaiul (2). 4. S.n. Reuniune între prieteni, în cursul după-amiezii, la care se servește ceai (2) sau diferite gustări și se dansează. – Din rus. čai.

Exemplu:

Eu beau un ceai de muşeţel.

2. Se scrie ce-ai când este vorba despre 2 cuvinte rostite în aceeaşi silabă. Cele două cuvinte sunt pronumele relativ-interogativ ce şi verbul (predicativ sau auxiliar) ai.

Exemplu:

Nu ştiu ce-ai cu mine.

Ce-ai făcut la şcoală?

----------------------------------------------------------

Ai înţeles? Dă o dictare online!

Acordul predicatului cu subiectul

2010-02-05T11:47:00.000+02:00

Am găsit pe un site o greşeală gravă de acord, cauzată de lungimea şi prolixitatea enunţului. Autorul îşi începe enunţul cu subiectul, apoi, până să adauge şi predicatul, introduce atâtea cuvinte între ele, încât uită de unde a plecat.
Iată citatul:
Prezența rachetelor americane (așa-zișii ”interceptori” sunt, practic, rachete, să nu ne ascundem după cuvinte), a bazelor și trupelor americane pe teritoriul țării noastre au nevoie de un nivel ridicat de stabilitatea politică și, implicit, economică.
Este evident că subiectului prezenţa ( exprimat prin substantiv la numărul singular) îi corespunde un predicat exprimat printr-un verb la persoana III, singular, adică are, nu au, cum scrie autorul, luat de valul genitivelor plural pe care le înşiră cu prea multă hărnicie ( rachetelor, bazelor, trupelor ).
Prin urmare corect este:
Prezenţa rachetelor americane (...) are nevoie de...
Greşeala aparţine lui Mihai Goţiu şi o găsiţi în articolul A avea sau nu scut american. O problemă de bărbăţie. Şi o decizie istorică .

Când se scrie "miniştri", când se scrie "miniştrii"

2010-01-13T10:24:00.000+02:00

Am găsit pe un site următoarea greşeală:

Se puteau găsi şi ~~miniştrii~~ mai buni decît Funeriu şi Baconski la Educaţie şi la Externe...

Substantivul miniştrii este articulat cu articolul hotărât -i, ceea ce este greşit.
Pentru a stabili cum este corect să scriem este suficient să facem analogia cu alte substantive a căror ortografie este clară: oameni, pomi, tineri, băieţi etc.
De exemplu:
Se puteau găsi şi oameni mai buni...
Se puteau găsi şi pomi mai buni...
Se puteau găsi şi tineri mai buni...
Se puteau găsi şi băieţi mai buni...

După cum se vede, toate substantivele folosite în această construcţie sunt nearticulate, prin urmare se scriu cu un singur -i ( desinenţa de plural ).

Greşeala se află pe blogul lui Sever Voinescu.

Când se scrie "fii", când se scrie "fiii"

2010-01-13T10:07:00.002+02:00

Am găsit pe un site următoarea construcţie:

...logica publică tinde să judece fii după tați, tații după bunici și bunicii după străbunici.

Enunţul conţine o greşeală gravă: fii în loc de fiii.
De ce?
Observăm că enunţul cuprinde trei structuri similare:

să judece fii după taţi;

(să judece) taţii după bunici;

(să judece) bunicii după străbunici.

Substantivele taţii şi bunicii sunt articulate corect cu articolul hotărât -i. Substantivul fii nu este articulat (primul -i face parte din rădăcina cuvântului, iar al doilea -i este desinenţa de plural ). Prin urmare, dacă îl articulăm cu articol hotărât ( aşa cum sunt celelalte două ) se scrie cu trei -i: fiii.
În concluzie construcţia corectă este următoarea:

...logica publică tinde să judece fiii după tați, tații după bunici și bunicii după străbunici.

Greşeala se găseşte pe blogul lui Sever Voinescu.

Când se scrie "nai", când se scrie "n-ai" ?

2009-10-07T10:42:00.000+03:00

Pe scurt.

1. Se scrie nai când avem de-a face cu un singur cuvânt ( cu sensul de "instrument muzical de suflat" ).

Gheorghe Zamfir cântă la nai.

2. Se scrie n-ai când avem de-a face cu două cuvinte diferite care se pronunţă împreună, într-o singură silabă ( adverbul de negaţie n(u) şi verbul - predicativ sau auxiliar - ai ).

Tu n-ai bani.

Tu n-ai vrut să mergi la şcoală.

Când se scrie "iar", când se scrie "i-ar" ?

2009-09-29T08:55:00.001+03:00

Pe scurt.
1. Se scrie iar când avem de-a face cu un singur cuvânt ( adverb, echivalent cu din nou; sau conjuncţie, sinonimă cu şi ).

A venit iar la noi.
Eu merg la film iar el merge la teatru.

2. Se scrie i-ar când avem de-a face cu două cuvinte rostite împreună ( pronumele personal i- şi verbul auxiliar ar ).

S-ar bucura dacă i-ar vedea.

Când se scrie "car", când se scrie "c-ar" ?

2009-09-27T16:23:00.000+03:00

Pe scurt.

1. Se scrie car când este vorba de un singur cuvânt ( cu sensul principal căruţă ).
Bunicul are un car cu boi.

2. Se scrie c-ar când este vorba despre două cuvinte diferite care se rostesc împreună ( conjuncţia c(ă) şi verbul auxiliar ar ).
A zis c-ar vrea să plece.

Când se scrie "sa", când se scrie "s-a" ?

2009-08-31T14:11:00.000+03:00

Să urmărim exemplele:
1. Mama sa este frumoasă.
2. Mihai s-a îmbrăcat.

Explicaţii

1. În primul enunţ, avem un singur cuvânt: "sa". El poate fi înlocuit prin "lui" sau "ei":
Mama lui este frumoasă.
Mama ei este frumoasă.

2. În al doilea enunţ, avem două cuvinte: "s-" şi "a". "S-" este o formă redusă a lui "se". "A" face parte din componenţa verbului "a îmbrăcat". Ele se rostesc împreună, în aceeaşi silabă. Cratima arată tocmai acest lucru. Aici "s-a" nu poate fi înlocuit prin "lui" sau "ei":
Mihai lui îmbrăcat.
Mihai ei îmbrăcat.

Ortografia

2009-08-31T14:00:00.000+03:00

După cum o arată şi numele ( format din cuvintele greceşti orthos "drept, corect" şi un substantiv derivat din graphein "a scrie" ), ortografie înseamnă "scriere corectă".